Astăzi, Ana Blandiana este un subiect de mare interes și relevanță în societatea modernă. Impactul său se poate observa în viața noastră de zi cu zi, de la modul în care comunicăm până la modul în care ne desfășurăm activitățile zilnice. Ana Blandiana a captat imaginația oamenilor de toate vârstele, culturile și mediile și a generat dezbateri intense în diferite domenii. În acest articol, vom explora în detaliu impactul Ana Blandiana asupra vieților noastre, analizând importanța acestuia, beneficiile și provocările sale și diferitele puncte de vedere care există în jurul acestui subiect atât de relevant astăzi.
Ana Blandiana (Otilia Valeria Rusan, născută Coman; n. , Timișoara, România) este o scriitoare (autoare a 27 de cărți publicate în română și a 60 de volume apărute în 26 de limbi), ziaristă[5] și luptătoare pentru libertate civică din România.
În luna mai 1990 a reînființat Centrul PEN din România, pe care l-a condus până în 2004. În noiembrie 1990 s-a numărat printre fondatorii Alianței Civice (președinte între 1991-2002). În ianuarie 1993 a fost inițiatoare, împreună cu Romulus Rusan, a Memorialului Sighet, iar în aprilie 1995, a Academiei Civice, pe care le conduce de la începuturi până în prezent. A fost membru al Consiliului Frontului Salvării Naționale.
Otilia Coman s-a născut la Timișoara, ca fiică a preotului ortodox Gheorghe Coman, originar din Murani, Timiș și a soției sale Otilia, fostă Diacu, de profesie contabil. După retrocedarea Ardealului de Nord în 1944, familia Coman s-a mutat la Oradea, unde tatăl poetei a slujit ca preot la Biserica cu Lună, catedrala ortodoxă din Oradea. După instaurarea regimului comunist în România, preotul Gheorghe Coman a fost arestat ca "dușman al poporului". Ca fiică a unui deținut politic, a trebuit să aștepte patru ani până când autoritățile comuniste i-au permis înscrierea la Facultatea de Filologie din Cluj.[7][8]
Pentru a ocoli șicanele regimului, Otilia Coman și-a luat pseudonimul Ana Blandiana, după numele satului natal al mamei, Blandiana, Alba.
Tatăl poetei a murit într-un accident casnic în anul 1964, suferind arsuri la scurt timp după eliberarea din detenția politică.[9]
După absolvirea facultății, Ana Blandiana a debutat în revista Tribuna din Cluj.[10]
Interdicții de publicare
Înainte de Revoluția din 1989, i s-a luat în trei rânduri dreptul de a publica (1959-1964, 1985, 1988-1989),[7] iar în ultimii doi ani numele ei a fost interzis și cărțile i-au fost scoase și din biblioteci. Înainte de a deveni poetă a lucrat pe un șantier de construcții, deoarece a fost persecutată de regimul comunist, tatăl ei fiind declarat chiabur. Cenzura nu a admis faptul că ea a publicat o carte de poezii despre motanul Arpagic, interpretat de cititori drept o aluzie la Nicolae Ceaușescu. Poeziile ei interzise au fost difuzate în mii de exemplare, scrise de mână de cititori (singurul samizdat românesc) și au fost traduse în numeroase limbi, ca dovadă a cenzurii din România. Importanta revistă londoneză Index of Censorship i-a dedicat un număr special.
În 1990, Ana Blandiana reînființează PEN Clubul Român al cărei președintă devine. Este unul dintre inițiatorii Alianței Civice pe care o conduce intre 1991 și 2001. Fondatoare și președintă a Academiei Civice, care realizează, sub egida Consiliului Europei, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet. Membră a Academiei Europene de Poezie, a Academiei de Poezie "Stéphane Mallarmé" și a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO).
Referințe critice
Receptarea critică a operei Anei Blandiana a fost extrem de bogată, la fel de bogată ca și opera.
Primele poeme au fost centrate pe bucuria de a descoperi lumea, structura discursivă a încorporat senzații fruste, autentice, un amestec de candoare copilărească și luciditate matură a conștiinței.[11]
Criticul Marian Popa subliniază că «situația dilematică este creată prin raportarea normelor biologice la cele etic-sociale»; «conștiința trupului păcătos și precar ajunge însă cu timpul sursa unei voluptăți reci, sarcastice, revendicând ultragiul», «mijloc de exteriorizare a vitalismului intens».[10]
O interesantă conjugare lirică a temei somnului în poezia Anei Blandiana este observată de criticul literar Eugen Simion: «somnul nu este cu necesitate o prefigurare a morții; e întoarcerea pentru o clipă la ritmul pur al materiei, o zonă de liniște și de plenitudine a pasiunii degajate de forța devastatoare a simțurilor; iubirea își regăsește în acest spațiu chipu-i melancolic, suav, spiritualizat» (SSra, I, 336): Adorm, adormi, / Cum stăm cu ochii-nchiși / Părem întinși alături / Doi tineri morți egali./ (...) / Nu te speria, / Pletele noastre vecine / Răsfirate în iarbă / Au început să prindă rădăcini, / În curând frunzele ne vor înveli / În auriul omăt. / Niciodată n-am semănat mai mult, / Aripile ți s-au afundat în țărână / Și nu se mai văd. («Adorm, adormi»).
Alexandru Piru, în «Istoria literaturii române de la început până azi» (1981), apreciază că «Poeta are o filozofie. În tentativa sa de a fi, omul se izbește implacabil de un termen final, ceea ce constituie, cum se intitulează cel de-al doilea volum, Călcâiul său vulnerabil (1966). Salvarea se află în aspirația spre puritate, condiție etică, dar și în sublimarea vieții în artă, condiție estetică. Altfel spus, nemurirea se obține prin identificarea cu universul, nu prin imitarea naturii, arta e un fel de transsubstanțiere, o mutație ontologică (A treia taină, 1969). Mai departe poeta caută hotarul dintre bine și rău, dintre înnorat și senin, dintre lumină și noapte, exterior și interior, paradis și infern. Moartea e văzută ca un rit nupțial...» (PIL, 502 sq.).
Nicolae Manolescu reține[12] mai ales: „proza de ficțiune, foarte personală, conține pagini antologice”.
Opera
De-a lungul anilor, poeta a întreprins — ca invitată a unor universități, academii, organizații culturale — mai multe călătorii de documentare și studiu în diverse țări europene și a participat la congrese și festivaluri de poezie.[13] În afara volumelor menționate, i-au mai apărut grupaje de poeme în reviste și antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franța, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania.
După 1989, acestor traduceri li se adaugă eseurile literare și articolele de analiză politică apărute în marile ziare germane sub semnătura Anei Blandiana, ca și nenumărate conferințe, lecturi publice, interviuri, intervenții la colocvii, simpozioane și mese rotunde în principalele țări europene.
Cărți de poezie
Persoana întâia plural, 1964
Călcâiul vulnerabil, 1966;
A treia taină, 1969;
50 de poeme, 1970;
Octombrie, Noiembrie, Decembrie, 1972;
Poeme, 1974;
Somnul din somn, 1977;
Întâmplări din grădina mea, 1980;
Ochiul de greier, 1981;
Ora de nisip, 1984;
Stea de pradă, 1986;
Alte întâmplări din grădina mea, 1987;
Întâmplări de pe strada mea, 1988;
Poezii, 1988;
Arhitectura valurilor, 1990;
100 de poeme, 1991;
În dimineața de după moarte, 1996;
La cules îngeri, 1997, 2003, 2004;
Cartea albă a lui Arpagic, 1998;
Balanța cu un singur talger, 1998;
Soarele de apoi, 2000;
Refluxul sensurilor, 2004;
Poeme (1964-2004), 2005;
Întoarcerea lui Arpagic, 2008;
Patria mea A4, 2010;
Pleoape de apă, 2010;
În bibliotecă, 2018
Variațiuni pe o temă dată, 2018
Cărți de eseuri
Calitatea de martor, 1970, 2003
Eu scriu, tu scrii, el/ea scrie, 1975
Cea mai frumoasă dintre lumile posibile, 1978
Coridoare de oglinzi, 1983
Autoportret cu palimpsest, 1985
Orașe de silabe, 1987
Geniul de a fi, 1998
Ghicitul în mulțimi, 2000
Cine sunt eu?, 2001
A fi sau a privi, 2005
O silabisire a lumii, 2006
Spaima de literatură, 2006
Fals tratat de manipulare, 2013
Istoria ca viitor, 2017
Soră Lume, 2020
Cărți de proză
Cele patru anotimpuri, 1977, 2001 - nuvele fantastice;
Proiecte de trecut, 1982 - nuvele fantastice;
Ambele volume au apărut sub titlul Orașul topit și alte povestiri fantastice in 2004;
Sertarul cu aplauze, 1992, 1998, 2002, 2004 - roman;
Die Applausmaschine, Steidl Verlag, Göttingen, 1993 (germană);
Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă", antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3-9803871-1-9
Clair de mort[16], Librairie Bleue, Troyes, 1994 (franceză);
Kopi av et mareritt, Gyldendal Norsk Forlag, Oslo, 1995 (norvegiană);
Engelernte, Ammann Verlag, Zürich, 1994 (germană, în traducerea lui Franz Hodjak);
L’Architecture des vagues[17] (Arhitectura valurilor), traducere de Hélène Lenz, Saint-Jean-de-Bruel, 1995 (franceză);
Kopie eines Alptraums, Fischer Taschenbuch Verlag, Frankfurt am Main, 1996 (germană);
Ofullbordad helvet, Forlags ab Gondolin, 1997 (suedeză);
Autrefois les arbres avaient des yeux : anthologie, 1964-2004[18], traducere de Luiza Palanciuc, Troyes, France, Éditions Librairie Bleue, 2005 (franceză);
Les Saisons, traducere de Muriel Jollis-Dimitriu, Éditions Le Visage Vert, 2013 (franceză).
Seniorul Corneliu Coposu, Cristian Fulger, Tudor Călin Zarojanu (editori): Regele Mihai al României, Claudiu Marcus, Emil Constantinescu, Ana Blandiana, Doina Alexandru, Cardinalul Lucian, Vladimir Tismăneanu, Marin Pop, Dan Pavel, Doina Cornea, Matei Gheboianu și Bogdan Murgescu, Ioan Stanomir, H.-R. Patapievici, Romulus Rusan, Paul Lăzărescu, Cicerone Ioanițoiu, Liviu Hagea, Nicolae Noica, Nicolae N. Constantinescu, Răsvan Dobrescu, Mircea Popa-Zlatna, Ion-Andrei Gherasim, Marilena Rotaru, Christian Mititelu, George Arion, Simina Mezincescu; Ed. Humanitas, 2014;
Solidaritatea este superlativul libertății. Alianța Civică - privire după 25 de ani, editor Ioana Boca: Romulus Rusan, Ana Blandiana, Mihai Șora, Petre Mihai Băcanu, Remus Nistreanu, Mihai Zamfirescu, ing. Ion Mănucu, Gabriel Andreescu, Nicolae Prelipceanu, Vartan Arachelian, Leontin H. Iuhas, Dan Grigore, Gheorghe Boldur-Lățescu, Andrei Stăncescu, Lucia Hossu-Longin, Constantin Marțian, Mircea Carp, Dumitru Manda, Ioana Voicu-Arnăuțoiu, Rodica Palade, dr. Mariana Florian, Aurelia Diaconu, Tudor Matei, dr. Nicolae Constantinescu, Gheorghe Mihai Bârlea, Alina Grigorescu, Florin Eșanu, dr. Lia Zotovici, Marius Bâzu, Vladimir David, Lucica Albinescu, Anton Georgescu, ing. Nicolae Noica, dr. Miron Costin, Alexandru Bulai, Dorana Coșoveanu, Virgil Rațiu, Nicole Drăgușin, Anneli Ute Gaganyi, Armand Goșu, Ovidiu Șimonca, Marius Ghilezan, Liviu Tofan, Brîndușa Armanca, Alexandru Zub, Alexandru Gussi, Dan Manolache, Hannelore Baier, Doru Braia, Laurențiu Mihu, Horia Ghibuțiu, Domnița Ștefănescu, Simona Popescu, Elena Perdichi, Traian Călin Uba, Radu Filipescu, Dan Pavel; Fundația Academia Civică, 2015;
Teze de doctorat
Profilul literar al Anei Blandiana - Margareta Dumitrescu Dumitrescu; Bucuresti, Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Litere, 2012
Premii și distincții
Premii literare
Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, 1969
Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1970
Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București, 1982
Premiul „Poetul European al Libertății”, pentru volumul Patria mea A4, în martie 2016. Volumul apăruse în traducere poloneză în ianuarie 2016, iar decernarea premiului a avut loc în cadrul ediției a 4-a din cadrul concursului cu același nume, organizat la Gdansk, în Polonia.[20]
Premiul „Prințesa de Asturias” pentru Literatură, 2024.[21]
Decorații
Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Mare Cruce (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[22]