_ _    _ _____  ___   __                       
 __      _(_) | _(_)___ / ( _ ) / /_   ___ ___  _ __ ___  
 \ \ /\ / / | |/ / | |_ \ / _ \| '_ \ / __/ _ \| '_ ` _ \ 
  \ V  V /| |   <| |___) | (_) | (_) | (_| (_) | | | | | |
   \_/\_/ |_|_|\_\_|____/ \___/ \___(_)___\___/|_| |_| |_|

Chuck Lorre

În lumea de astăzi, Chuck Lorre a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru o gamă largă de sectoare. Fie la nivel personal, profesional sau academic, Chuck Lorre a captat atenția și a generat dezbateri în mai multe sfere. De-a lungul timpului, Chuck Lorre a evoluat și s-a adaptat la nevoile în schimbare ale societății, demonstrându-și importanța și relevanța în diferite contexte. În acest articol, vom explora în detaliu impactul și influența lui Chuck Lorre, analizând diferitele sale fațete și oferind o perspectivă cuprinzătoare asupra acestui subiect pe scară largă.
Chuck Lorre
Date personale
Nume la naștereCharles Michael Levine
Născut (71 de ani)
Bethpage⁠(d), Oyster Bay⁠(d), New York, SUA Modificați la Wikidata
Căsătorit cuKaren Witter (2001 - Present)
Număr de copii2 Modificați la Wikidata
CopiiNikki Lorre] Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
OcupațieScriitor, Regizor, Compozitor, Manager de producție
Limbi vorbitelimba engleză Modificați la Wikidata
Alma materState University of New York
Bethpage High School]
Plainview-Old Bethpage John F. Kennedy High School]
Alte numeChuck Levine
Ani de activitate1984–present
Alte premii
David Angell Humanitarian Award]
Stea pe Hollywood Walk of Fame Modificați la Wikidata
Prezență online

Chuck Lorre (n. Charles Michael Levine pe 18 octombrie 1952) este un scriitor, regizor, producător și compozitor american ce a creat mai multe sitcomuri, dintre care cele mai cunoscute sunt Grace Under Fire, Dharma & Greg, Doi bărbați și jumătate și Teoria Big Bang.

El a compus hit-ul "French Kissin' In The USA" pentru Deborah Harry din albumul Rockbird din 1986.

Biografie

Lorre s-a născut în Long Island pe 18 octombrie 1952.

El a urmat cursurile universității State University of New York at Potsdam, dar a abandonat-o după doi ani. După plecarea de la școală, el a făcut turul Statelor Unite ca chitarist și compozitor. În 1986, Lorre și-a îndreptat atenția către televiziune.

Lorre este căsătorit cu actrița Karen Witter. Ei au doi copii, Asa și Nikki.

Pe 12 martie 2009, Lorre a primit o stea pe Hollywood Walk of Fame.

Pe 17 mai 2009, Lorre a primit Gradul Onorific de Doctor în Humane Letters din partea State University of New York at Potsdam.

Vanity Cards

La sfârșitul majorității episodelor sitcom-urilor sale, Lorre pune un mic mesaj, eseu sau observație despre viață, pentru câteva secunde. El le postează și pe site-ul personal. CBS i-a cenzurat poveștile de mai multe ori.

Filmografie

  • Roseanne, 1990-1992, (writer, co-executive producer/supervising producer)
  • Grace Under Fire, 1993-1998 (creator, writer, co-executive producer/supervising producer)
  • Cybill, 1995-1998 (creator, writer and executive producer)
  • Dharma & Greg, 1997-2002 (creator, writer, executive producer)
  • Doi bărbați și jumătate, 2003-2015(creator, writer, executive producer)
  • Teoria Big Bang, 2007-2019 (creator, writer, executive producer)

Muzică

Lorre a câștigat BMI Television Music Awards în 2004, 2005 și 2008 pentru Two and a Half Men. De asemenea, el a compus, împreună cu Dennis Challen Brown, tema muzicală a serialului din 1987, Teenage Mutant Ninja Turtles.

Note

  1. ^ IdRef, accesat în  
  2. ^ Rice, Lynette (). „It Hurts to Laugh”. Entertainment Weekly. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Herbert, Steven (). "Series of Miracles" Led to Walk Star for Lorre”. msnbc. Accesat în . 
  4. ^ „TV producer Chuck Lorre receives star on Hollywood Walk of Fame”. Washington Times. . Accesat în . 
  5. ^ "Two and a Half Men" creator Chuck Lorre to speak at SUNY undergrad commencement”. The State University of New York at Potsdam. . Accesat în . 
  6. ^ Malcolm, Shawna. „Vanity cards let Lorre sound off”. Variety. Accesat în . 
  7. ^ Chuck Lorre. „Vanity Card #165”. Accesat în . 
  8. ^ Chuck Lorre. „Vanity Card #243”. Accesat în . 

Adrese externe