În ultimele decenii, Ignațiu Darabant a fost subiectul unui interes din ce în ce mai mare din partea cercetătorilor, cadrelor universitare și profesioniștilor din diverse domenii. Impactul Ignațiu Darabant asupra societății moderne este incontestabil, implicațiile sale merg de la sfera economică la sfera culturală, inclusiv în domeniul sănătății și tehnologiei. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Ignațiu Darabant și vom analiza influența acestuia asupra diferitelor aspecte ale vieții noastre de zi cu zi. De la rolul său în formarea identităților până la participarea sa la dezvoltarea strategiilor de afaceri, Ignațiu Darabant a devenit un subiect relevant care merită să fie examinat din mai multe perspective. Prin analiza lui Ignațiu Darabant, căutăm să facem lumină asupra implicațiilor sale și să dezlegem complexitatea acestuia, pentru a înțelege mai bine rolul său în lumea contemporană.
După pensionarea episcopului Grigore Maior în 1782 a condus Episcopia de Făgăraș în mod interimar, până la alegerea noului episcop. În sinodul electoral din 12 august1782 s-a situat pe primul loc, cu 63 de voturi, fiind susținut de călugării bazilieni. Împăratul l-a numit în funcție pe al treilea clasat, Ioan Bob, care întrunise 37 de voturi.
Ulterior, după ce a devenit episcop de Oradea Mare, Ignațiu Darabant l-a sprijinit pe Gheorghe Șincai, care a trebuit să părăsească Blajul, în urma conflictului cu episcopul Bob. În primăvara anului 1796 i-a dat lui Gheorghe Șincai 20 de galbeni, bani de cheltuială pentru o călătorie la Viena.
Gheorghe Gorun, Contribuții la biografia și activitatea episcopului Ignatie Darabant, în: Studia Universitatis Babeș-Bolyai, Historica XXXVI (1991), Nr. 1-2, pag. 45-56.
Galerie de imagini
Biserica Sf. Dumitru din Beiuş, ctitoria episcopului (sfinţită în anul 1800)
^Corneliu Diaconovich, Enciclopedia Română, tomul II: Copepode - Keman, Editura W. Krafft, Sibiu, 1900, pp. 102-103.
^Iacob Radu, Istoria diecezei române unite a Orăzii Mari. Scrisă cu ocazia aniversării de 150 de ani de la înființarea aceleia, Oradea 1932, pag. 76-89.
^Timotei Cipariu, Acte și fragmente latine românesci, Blaj 1855, pag. 108.
^Zenovie Pâclișanu, Contribuții la biografia lui Gheorghe Șincai, în: Transilvania, 1922, pag. 305.