_ _ _ _____ ___ __ __ _(_) | _(_)___ / ( _ ) / /_ ___ ___ _ __ ___ \ \ /\ / / | |/ / | |_ \ / _ \| '_ \ / __/ _ \| '_ ` _ \ \ V V /| | <| |___) | (_) | (_) | (_| (_) | | | | | | \_/\_/ |_|_|\_\_|____/ \___/ \___(_)___\___/|_| |_| |_|
Raționalismul sau mișcarea raționalistă este o doctrină filozofică care afirmă că adevărul trebuie să fie determinat în virtutea forței rațiunii și nu pe baza credinței sau a dogmelor religioase. Cuvântul raționalism provine din latină, ratio însemnând „rațiune”.
Raționaliștii susțin că rațiunea este sursa întregii cunoașteri umane. Există și o altă formă de raționalism, mai puțin extrem, care susține că rațiunea este principala sursă a cunoașterii sau că rațiunea este sursa celui mai important tip de cunoaștere.
Raționalismul are câteva asemănări la nivel de ideologie cu umanismul și ateismul, prin faptul că își propune să furnizeze un schelet de referință pentru probleme de ordin social și filosofic fără implicații religioase sau de ordin supranatural. Totuși, raționalismul se deosebește de aceste ideologii, deoarece:
Rationalismul este adesea în contrast cu empirismul. Luate în foarte mare măsură aceste abordări nu se exclud reciproc, deoarece un filosof poate fi atât raționalist cât și empiric. Empirismul afirmă că toate ideile vin la noi a posteriori, adică prin percepție; fie prin simțurile externe, fie prin senzații interioare precum durerea și mulțumirea. Empiriștii consideră în mod esențial că sursa cunoașterii se bazează sau derivă direct din experiență. Raționaliștii consideră că se ajunge la cunoaștere a priori - prin folosirea raționamentului - și astfel este independentă de experiența senzorială.
B.G. Kuznetov, Rațiune și ființare, Editura Politică, Bucuresti, 1979
|