În lumea de astăzi,
Sincretism a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru un spectru larg de oameni. Fie datorită impactului său asupra societății, influenței sale în sfera culturală, relevanței sale în istorie sau importanței sale în dezvoltarea personală,
Sincretism a reușit să capteze atenția a milioane de indivizi din întreaga lume. Pe măsură ce explorăm acest subiect în continuare, intrăm într-un univers de posibilități și perspective diverse, care ne invită să reflectăm, să punem întrebări și să discutăm
Sincretism. Prin acest articol, vom căuta să pătrundem în diferitele aspecte care fac din
Sincretism un subiect atât de relevant astăzi și vom explora impactul acestuia în diferite domenii ale vieții de zi cu zi.
Sincretismul este o doctrină filosofică sau religioasă în care se îmbină elemente din sisteme felurite de gândire sau de credințe, uneori depărtate între ele. Într-o accepție mai îngustă, tendință manifestată mai ales în secolele al II-lea – al IV-lea d.Hr. de a se contopi într-o figură divină atribute și caracteristici aparținând mai multor divinități întrucâtva înrudite, cum ar fi Sarapis–Zeus–Helios, Attis–Dionisos, Isis „cea cu zece mii de nume” etc.
Pe plan filosofic, sincretismul se manifestă mai ales în opera lui Plotin și a elevilor lui, Iamblic și Porfir.
Exemple de sincretism (paralelisme de cult religios):
- Teza „Păcatului originar” a fost cunoscută cu mult timp înainte (Cultul lui Mithras, zeitate din vechea Persie).
- „Cultul Misteriilor” practicat de popoarele elene, a avut ca personaj central un „Messia” („Fiul Zeilor”). Acesta urma să aducă mântuirea, dar – la fel ca și Isus – numai după supunere la chinuri trupești și răstignire.
- A existat și în trecut legenda „Învierii unui Messia”, a treia zi după răstignire, cu găsirea mormântului gol, având uriașa piatră rotundă de închidere dată la o parte.
- Ideea „Ridicării la Cer a lui Messia” a existat deja în vechi credințe.
- Ideea Trinității (Sfânta Treime) a fost – de asemenea – demult cunoscută în vechile religii.
- Zeii Mithras și Dionysos ar fi înfăptuit și ei multe minuni (vindecări miraculoase de boli, reînvierea morților, transformarea apei în vin etc).
- Cultul religios elenistic prevedea botezul, cu condiția unui prealabil post alimentar și a ispășirii unor penitențe. Acesta prevedea „Masa Sfântă”, echivalentă Euharistiei. „Masa Sfântă” simboliza gustarea din trupul și băutul din sângele zeității, exact ca în sacramentul Euharistiei. Mai mult chiar, pâinea „Mesei Sfinte” se împărțea credincioșilor sub forma unei hostii, act însoțit de facerea semnului crucii.
Bibliografie
- „Jesus”, Michael Grant, London, 1977
- ”Saint Paul”, Michael Grant, London, 1976
- “Das Geheimnis des Rabbi J.“, Johannes Lehmann, München, 1990
- “Abermals krähte der Hahn“, Karlheinz Deschner, Stuttgart, 1962
- ”The holly blood and the holy Grail”, Henry Lincoln, Michael Baigent, Richard Leigh, London, 1982
- “The Messianic Legacy“, Henry Lincoln, Michael Baigent, Richard Leigh, London, 1986
- ”Jesus – Ein kritisches Lesebuch”, Holger Wolandt, München, 1993
- “Jesus starb in Kashmir“, Andreas Faber-Kaiser, Berlin, 1998
- „Jesus der Mensch”, Alfons Rosenberg, München, 1986
- “The trial - The life and inevitable crucification of Jesus“, Gordon Thomas, London, 1987
- ”Jesus – Gestalt und Geschichte, Bern, 1957
- “Die kleine Welt des Jesus Christus“, Gerhard Prause, Hamburg, 1981
- “Starb Jesus in Kashmir ?“, Siegfried Obermeier, Wien, 1983
- “Jesus“, David Flusser, Hamburg, 1968
- “Kleines Lexikon kirchlicher Begriffe“, Johannes Hanselmann, München, 1969
- “Reclams Lexikon der Heiligen und der biblischen Gestalten“, Hiltgart L. Keller, Stuttgart 1991
- “Who’s who in der Bibel“, Peter Calvocoressi, München, 1990
- “Von Aaron bis Zypern – Lexikon biblischer Eigennamen“, Hans-Detlef Hoffmann et al, Gütersloh, 1983
- “Gnosis – Das Buch der verborgenen Evangelien“, Werner Hörmann, Augsburg, 1995
- “Frühe Stätten der Christenheit“, Peter Bamm, München, 1964
- “Das Hausbuch der Heiligen und Namenspatrone“, Alfred Läpple, München, 1984
- “Die grossen Religionen der Welt“, Hans-Joachim Schoeps, Zürich, 1968
- “Lexikon des Mönchtums und der Orden“, Johanna Lanczkowski, Wiesbaden, 1997
- “Jerusalem und Rom“, Ethelbert Staufer, Bern, 1957
- “Lexikon zur Bibel“, Fritz Rienecker, Wuppertal, 1960
- ”Die biblischen Wunder”, Milan Ryzl, München, 1990
- “Die nichtchristlichen Religionen“, Helmuth von Glasenapp, Frankfurt am Main, 1957
Vezi și