_ _ _ _____ ___ __ __ _(_) | _(_)___ / ( _ ) / /_ ___ ___ _ __ ___ \ \ /\ / / | |/ / | |_ \ / _ \| '_ \ / __/ _ \| '_ ` _ \ \ V V /| | <| |___) | (_) | (_) | (_| (_) | | | | | | \_/\_/ |_|_|\_\_|____/ \___/ \___(_)___\___/|_| |_| |_|
Viorica Cortez | |
Date personale | |
---|---|
Născută | (88 de ani) Bucium, Buciumi, Iași, România |
Cetățenie | România |
Ocupație | cântăreață de operă |
Limbi vorbite | limba română |
Activitate | |
Studii | Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași |
Tipul de voce | mezzo-soprană |
Premii | Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare () Ordinul național „Steaua României” în grad de Mare Ofițer () |
Modifică date / text |
Viorica Cortez (n. , Bucium, Buciumi, Iași, România) este o celebră mezzo-soprană română.
A început să studieze muzica la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași. Încă studentă fiind, a obținut Marele Premiu la Concursul Internațional de Canto din Toulouse (1964). Au urmat Marele Premiu special „Kathleen Ferrier” din t’Hertogenbosch (Olanda, 1965) și Premiul I cu medalie de aur al Concursului Internațional de Muzică „George Enescu” din București (1967). Premiul de la Toulouse i-a deschis imediat toate marile scene. Fără a mai trece prin roluri mici, a obținut un contract în Franța pentru rolul principal din opera "Samson și Dalila" de Camille Saint-Saëns.
În anul 1971 a decis să rămână în Franța. În 1974, Viorica Cortez s-a căsătorit cu Emmanuel Bondeville (1898 - 1987). După emigrare și până în decembrie 1989 nu a mai avut voie să cânte pe nici o scenă din România. A obținut cetățenia franceză, dar nu a renunțat nici la cea română.
Viorica Cortez este sora mai mare a profesoarei de pian Ștefania Șerban și a sopranei Mioara Cortez.
|title=
(ajutor)
Materiale media legate de Viorica Cortez la Wikimedia Commons